|
Tesla
The Man Of The Power
| Data inscrierii: 14/Apr/2012 |
| Mesaje: 111 |
| Localitate: Timisoara |
|
|
Numim soc electric, efectul resimtit de o persoana la trecerea curentului electric prin trupul sau. Vigoarea socului depinde de cea a curentului si de rezistenta organismului la trecerea acestuia. Rezistenta masurata in ohmi, poate varia de la 1000 ohmi (umiditate, picioare goale), pana la 50 000 ohmi (mediu uscat, maini batatorite), media situandu-se in jurul valorii de 5 000.
|n cazul unui curent electric cu intensitatea (masurata in miliamperi, mA) de 10 pana la 20 mA: furnicaturi si apoi crampe musculare; risc provocat de reactii incontrolabile (gesturi violente, cadere); de la 25 la 30 mA: tetanizare musculara cu contractii la nivelul cutiei toracice (risc de asfixiere); intensitate mai mare de 40 mA: arsuri si fibrilatie cardiaca, putand duce la deces in lipsa unei interventii curative imediate.
Contact direct cu un fir sau o borna electrica aflata sub tensiune. Curentul strabate trunchiul persoanei electrocutate, fie intre doua fire de polaritate diferite, fie intre firul sub tensiune si sol.
Contactul indirect cu un aparat aflat sub tensiune ca urmare a unui defect de izolatie, de exemplu o masina de spalat, la care un fir atinge sasiul metalic. Riscul este cu atat mai mare, cu cat persoana nu se asteapta la o descarcare electrica.
Modalitatea de baza, ca mijloc de protectie, este izolarea elementelor aflate sub tensiune: conductoare izolate, materiale izolatoare, intrerupatoare si prize de curent din material izolator, izolarea componentelor electrice ale aparatelor electrocasnice etc. De asemenea, utilizarea unei tensiuni extrem scazute îngăduie diminuarea riscurilor. Tensiunea de siguranta este: 50 V in mediu uscat (camera de zi, dormitor), 25 V in mediu umed (bucatarie), 12 V in mediu ud (baie). Pentru a evita riscurile de atingere direct, toate elementele metalice trebuie conectate la un conductor de protectie electrica legat la pamant.
|
